Bucura-te de viata, femeie frumoasa!

Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara...
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. A
s fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.

Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...S
i la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.

"Cum ne privim pe noi insine la diferite varste? "
Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ...
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

Resurse umane si rahat copt

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica aveaprea mult bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui are mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor, drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui (putini). L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva caabstractiunile lui Nostradamus.
Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa' buna sa stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie, ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii. "Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?" "De unde, miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a fost!", ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele. Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. "Te pomenesti ca a ramas inauntru, bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama". "Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10 minute", ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale intempestive. Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de laresurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti, doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom, Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apaibai era! Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa (compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4x4 si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum regeste pt munca "de rahat" pe care o face, ca ar trebui sa fierecunoscator ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai. Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci - zice Seful - munca de rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe platoul din cuptorul cu icrounde. Un rahat mare, incolacit, ca un kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10 minute. Si dus a fost. Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat. - n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde. Nici colegii mei - sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la leafa bietului Paulica - a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cuimbunatatiri de mahon nobil - cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceauprin zona sa ridice deseurile. "Da' ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in cuptor si l-ati uitat acolo?!", ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia - Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare ii da frisoane - Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie. Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri. Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchiriezetemporar un alt sediu. - chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasasi cu atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul acela de milion in plus?

din nou despre lucruri simple...

inca sunt fericita ca ne-am luat bilete de italia. ieri ne-am decis sa ne luam bilete pe 18,19,20 sau 21 decembrie la concertul de Craciun a lui Stefan Banica. ce frumos o sa fie!
din nou sunt fericita, m-am hotarat ca weekendul sa fie weekend pentru mine adica sfarsit de saptamana fara munca si pentru ca nu se poate face totul cat bati din palme, am zis sa las sa treaca timpul si abia din 25 noiembrie sa pun piciorul in prag dar... de ieri am aflat, nu mai facem ture de weekend la centrul de informare. sper sa ramana asa ca altfel... vai de mine :) deci o spun public! refuz sa mai lucrez in weekend iar ziarul de anunturi va fi gata vinerea si trimis vinerea seara, nu ma intereseaza ca stau pana la ora 22 vineri dar nu mai lucrez in weekend si pace.
ieri am primit primele poze in postura de nasici, am vazut primul album de la nunta care e super super reusit! bv Alex, si multu pt pozele noastre!!
mai e o zi si azi si e sambata si dorm mult :) azi lu' BOB-itza i se alimenteaza bateria.. si probabil rezervorul si lichidul de parbriz... ma citesti ovi? sper sa nu ramana doar o supozitie! =)) fac cinste cu lichidul de parbriz :P
gata pa, ca e asa de dimineataaaaa :(
ma chinui sa imi schimb aspectul blogului... poate intra in reforma in weekend. salutam pitici si mamici si tatici si pe toata lumea!

Povestea continua

sau mai bine zis: va continua. e vorba de povestea cu grecia, mai am 2 capitole gata trebuie doar sa modific niste poze si... atat.
nimic nou sub soare, n-am mai scris demult, am inceput scoala am fst o zi timp de o ora, e ciudat. sa stai in banca a II-a de la perete, sa faca cineva strigarea la catalog si sa nu cunosti pe nimeni in jur. interesant, cred ca ma mai duc la scoala. saptamana viitoare cand probabil voi fi mai libera.
azi vine diana la noi sa facem din nou paste, probabil vine si alex si sora-mea, l-am astepta si pe dinu dar... e de pe drum, iar oana sigur nu ajunge. asa ca va fi o masa mai restransa.. mai multa mancare pentru noi, evident.
ne-am luat bilet de avion. daaaa, iar plecam din tara... vreo noutate? nu, nu cred! in 16 ianuarie, decolam! ovi s-ar putea pana atunci sa mai dea o fuga de cateva zile. am vrut sa ne petrecem sarbatorile de craciun acolo dar am zis ca mai bine dupa 15 ianuarie sa fie perioada reducerilor. in plus de sarbatori nu e ca acasa, desi urasc zapada :) am simtit-o de pasti cand am fost acolo.. era ciudat, ziceai ca nu-i nimic, atata tot ca mancai mai mult ca deobicei si alte specialitati.
ce ma bucur ca o sa scap o perioada de frugul din romania in ianuarie! sper sa stam cat mai mult... aaaa, ne-am luat doar bilet dus :)) stiu, ciudat! dar ne intoarcem, nu se stie cand. inca nu suntem hotarati sa ne mutam in alta tara, nu 100%, undeva la 75... dar nu stim exact nici tara.
sunt la servici, ma plictisesc! off a devenit un chin. sunt foarte obosita, nu mai dorm noaptea, mi-e frig mereu, sper sa nu ma prinda raceala.
plec la cumparaturi azi... din nou. ieri mi-am luat pantaloni si body ca botine fara toc nu mi-am gasit. si caut croitor sa-mi scurteze pantalonii ca nenea la care mergeam eu deobicei mi-a zis ca-i face intr-o saptamana... mai da-o naibii de treaba!
gata, pa! mi-au inghetat labutele pe tastatura.
p.s. stiu ceva si nu va zic =))

Ziua 1 – miercuri, 24 septembrie 2008

Am ajuns la “cabana” Poseidon la ora 9.00 iar cazarea se facea incepand cu ora 12. Am lasat bagajele si am plecat cu cei care au eliberat vila spre plaja pentru a ne indruma unde sa mancam, unde sa ne facem cumparaturi si cam ce se merita sa cumperi… pe plaja a fost interesant, unii stateau la plaja, altii faceau baie… putini si la plaja si la baie iar noi abia ne-am facut curaj sa ne descaltam si sa facem primii pasi pe plaja, fiind deja inghetati de frig de pe drum si obositi.
Am fost pe la ora 10-10.20 sa mancam minunata si mult laudata pizza: ziceai ca mananci paine cu cartofi cu salam si ciuperci… nu ne-a placut asa ca zilele ce au urmat am pastrat localul in care am mancat dar am schimbat complet meniul. La ora 11 ne-am dus inapoi in vila pentru cazare care pana la urma s-a facut la ora 12.30. O chestie nu am inteles-o la greci sau mai bine zis asa zisii greci ca toti erau romani :) aveau un timp dilatat de ti se scurgeau ochii asteptand. Recunosc ca nu sunt punctuala tot timpul, dar cand zici 5 minute fie 7 hai 10 da nu 30 de minute!!!! In fine, am ajuns in camera 8 la etajul 2, nu ne stiam vecinii dar am avut prilejul sa ne cunoastem cu totii, am stat 20 in vila cate 2 in camera de 3 locuri. Camera interesanta, aveam baie, plita, chiuveta, frigider, un dulap mare de haine si alte cateva pentru diverse, un pat de 2 persoane si unul de o persoana, televizor suspendat undeva in dreptul tavanului de-ti rupeai gatul uitandu-te, aer conditionat rece 5 euro pe zi sau de cand am fost noi era cald pentru ca afara era cam frig… tot 5 euro si cel cald si nelipsita hota si alarma de fum!! Futu-i!!
Am apucat sa ne odihnim de la ora 13 pana pe la 18 si apoi am iesit sa exploram… nimic nou sub soare, doar ca speram sa scapam de frigul din Romania… scapi de dracu da-i de tacsu’.