Off, câtă mai fericirea! Şi ce repede a trecut timpul. 8 luni... şi câte progrese şi ce dezvoltare. De la 3,150 grame a ajuns la 9,500 - uneori când îl ţii în braţe simţi că are 20 de kg. Râde în hohote - cu zgomot, râde cu toţi dinţii :D - ăia doi de jos cu strungăreaţă, intinde mâinile - semn că vrea în braţe, se trezeşte dimineaţa şi nu face gălăgie până nu il bagă mami în seamă, noaptea doarme mai mult la el în pătuţ deşi adoarme la noi în pat, se mai trezeşte o singură dată pe noapte, nu mai papă de la sân - m-a trădat la 7 luni în schimbul suzetei, se întoarce de pe burtă pe spate - sau invers -, ne dă emoţii când ajunge pe marginea patului, distracţia lui cea mare e să ajungă în premergător, să tragă de veioză, să ajungă la colecţia de broaste ţestoase pe frigider şi să rânjească când îi stig că nu are voie iar dintr-o mişcare face curat pe frigider, mănâncă cu maaaare plăcere mere cu cereale şi iaurt cu banane, a descoperit că poate să prindă fărmiturile de pâine şi să le ducă la gură, bea apă din păhărel - se înneacă dar îi mai opreşte şi sughiţul, îi place să sugă şireturi şi etichetele jucătrilor sau hainelor, îşi suge crema de pe picioare şi mâini după baie, murdăreşte 6 pamperşi/zi, două bărbiţe şi o bluză - cel puţin -, nu îi plac papuceii şi urăşte căciulile - nefiind învăţat cu aceste două lucruri, e foarte vesel şi râde la toată lumea, stă în braţe la oricine dar nu îşi pierde din ochi părinţii, când e obosit o ia pe suzi în gură, "se contorsionează" şi adoarme lângă mami sau tati, se agită, dă din picioare în ritmul lui - stâng-drept, stâng-drept şi o ţine aşa minute în şir, s-a împrietenit cu răţuştele din văniţă, e prieten bun şi cu o păpuşă bebeluş - chel ca el şi cu aceiaşi doi dinţi jos, de când ne-am întors din Italia şi a redescoperit leagănul îi place mai mult ca oricând acolo, e disperat să se joace în păr, tremură de bucurie când îl vede pe tati că vine de la muncă, e cu gura la urechi când intră Deli în casă de la serviciu, e cu limba afară când mergem la baie să ne spălăm pe faţă pentru că vrea să prindă ceva picături de apă şi în gură, e curios când mergem într-un loc nou, stă şi analizează fiecare colţ din camera nouă şi oamenii care îl înconjoară. E un copil ce descoperă lumea, e vesel, sănătos şi mă rog la Dumnezeu să îl ţină la fel foarte mulţi ani de acum încolo. Mă mândresc cu blonDINU meu. De fapt, cine nu ar face-o cu propriul copil?
Aşa dorm eu „contorsionat“

V-a zis mami că râd cu toţi dinţii???

Bunicul mi-a recondiţionat caluţii lui tati

ca să fiu în trend şi să nu mai scot tastele de la laptopul lui mami, ai mei părinţi mi-au luat şi mie calculator :) de fapt intai potcoava si apoi calul

iar noutatea din zilele trecute este toboganul de la Dana care i-a ramas mic lui Maxi